Replica la articolul “Biblioteca anarhistilor” din Romania Libera

Articolul “Biblioteca Anarhistilor” de Adrian Schiop si Manuela Golea din Romania Libera, 30 iulie 2010, chipurile rezultat al unui interviu acordat de membri ai colectivului Bibliotecii Alternative, pare sa porneasca de la o imagine prestabilita si niste idei pe care jurnalista care ne-a luat interviul le avea deja despre ce urma sa gaseasca la biblioteca. Adrian Schiop nu a fost prezent niciodata in spatiul bibliotecii in calitate de jurnalist, iar Manuela Golea nu a venit sa afle ce se intampla de fapt in acest spatiu si sa asculte ce avem de spus. In fond, in articolul lor din Romania Libera, cei doi autori au scris despre propriile opinii si asteptari, chiar daca nu le-au gasit reflectate in biblioteca.

Pentru inceput, trebuie spus ca Biblioteca Alternativa nu este o gradinita. Nu ne propunem sa “educam” copiii care vin pe la biblioteca; nu am spus acest lucru in interviu, nu am folosit cuvantul “educare” si nu am prezentat situatia in acest fel (e vorba de cativa copii din vecinatate care ne viziteaza ocazional si incercam sa ne jucam, desenam, citim cu ei…). Nu am sugerat si nu impartasim atitudinea condescendenta si de mila la adresa copiilor “saraci” si “tigani”/“din familiile de romi din cartier”/“copiii bietilor romi care stau in vecinatate”, iar faptul ca “majoritatea copiilor sunt din familiile de romi din cartier” este o supozitie pura a autorilor. Autorii alterneaza inconsecvent termenii de “tigani” si “romi” – descriere irelevanta, de altfel, pentru articol.

“Initiativele constructive” pe care le vizeaza proiectul nostru sunt complet altele decat cele mentionate in articol si nu ne ocupam de ceea ce se asteptau cei doi jurnalisti sa ne ocupam. Suntem o alternativa culturala la spatiile de consum private, valorizand gratuitatea, un centru de documentare si analiza, oferind publicului resurse si informatii critice din sfera sociala, politica si economica, cat si unul din putinele centre de activitati comunitare non-profit din oras. Prin urmare, noi nu am esuat in ce ne planificam, asemenea autorului care a plecat de la biblioteca “cu o senzatie vaga de teapa”.

Desi articolul incepe descriind biblioteca ca loc ce “musteste de idei subversive”, acesta se incheie cu retoricul: “Unde-s subversiunea si agresivitatea”? Aceasta contradictie denota, cat se poate de clar, lipsa vointei autorilor de a scrie un material coerent.

Tonul si atitudinea adoptate de autorii articolului sunt paternaliste, arogante, acestia erijandu-se in experti in ale “alternativului”, sau cel putin in profesori in arta de a construi un proiect “cool”. Este de remarcat si tonul peiorativ (“inteligentsie”, “o senzatie vaga de teapa, de punk constructiv si burgez”), adoptat de jurnalisti in mod nejustificat: obiectul ironizarilor sunt lucruri pe care chiar jurnalistii mentioneaza ca nu le-au gasit in acest spatiu.

De fapt, pe tot parcursul articolului, autorii jongleaza cu niste termeni pe care nu ii stapanesc: “anarhie”, “punkisti”, “stanga”, “squat”. Nu ii stapanesc pentru ca:

– “Squat” nu are nicio legatura cu spatiul nostru. “Squat” inseamna casa ocupata. Spatiul bibliotecii este unul inchiriat in conditiile legii.

– In timpul interviului nu a fost mentionat cuvantul “anarhism” sau “anarhisti” de catre cei intervievati, cu exceptia trecerii in revista a catalogului bibliotecii, cand sectiunea dedicata anarhismului a fost mentionata, pe langa cele de antropologie, arta, studii culturale, sociologie, gen, LGBT, beletristica si altele. Totusi, autorii insista de la bun inceput pe faptul ca aceasta este “biblioteca anarhistilor”. Considerand autodescrierea noastra insuficient de captivanta – “initiativa a unui grup informal cu scopul de a-ti impartasi o serie de materiale menite sa contribuie la dezvoltarea unui spirit critic fata de lumea si societatea in care traim” (http://biblioteca-alternativa.noblogs.org/despre-biblioteca) -, jurnalistii recurg la calificative de genul: “un spaţiu mustind de idei subversive din cărţi anarhiste”, “noua inteligentsie anarhisto-stangista”, “cuib de anarhisti radicali”. Aglomerarea inutila a acestor termeni in articol denota atat scopul in care sunt folositi: producerea unui material senzational, cat si lipsa unui interes concret pentru semnificatia reala, demistificata a acestor termeni.

– Autorii vorbesc despre agresivitate/”izul ‘trashy’, sordid” ca si caracteristici intriseci anarhismului cat si culturii punk (“Casa, renovată şi corectă, respira un aer de prosperitate recentă, contrastând cu decreptitudinea şi mizeria caselor desfundate din jur; ai fi zis că punkerii şi anarhiştii stau în acestea din urmă. Nici înăuntru nu am găsit izul „trashy”, sordid, pe care îl aşteptam la un cuib de anarhişti radicali: camerele erau de asemenea refăcute, cu pereţi gletuiţi, faianţă şi gresie pe jos.”). Acest gen de asocieri isterice a filosofiei politice anarhiste si a actiunii sociale anarhiste/libertare cu agresivitatea, violenta, mizeria, haosul, izul trashy, etc., prezente in acest articol si alte reportaje mass media din ultimii ani se inscriu intr-o veche traditie de sorginte autoritara de criminalizare si discreditare a oricaror miscari sociale, a initiativelor politice si culturale neinregimentate, etichetate ca ‘subversive”, “periculoase”, “teroriste”. Mai mult decat atat, asocierea pana la suprapunere a punkului (curent muzical-artistic-cultural-politic) cu anarhismul (miscare sociala si filosofie politica) denota superficialitatea si dezinteresul vadit al autorilor pentru aceste notiuni.

Un detaliu descriptiv concret care se poate gasi in articol referitor la biblioteca este ca “Cei care doresc sa organizeze aici un atelier trebuie sa abordeze teme care se potrivesc principiilor lor”. Aceasta concluzie pur intamplatoare a autorilor ignora faptul ca proiectul bibliotecii porneste de la principii inclusive ale deschiderii si diversitatii. De altfel, in articol nu este amintit nici unul din “principiile noastre”. Mai mult decat atat, nici in manifestul bibliotecii si nici in timpul conversatiei cu cei 2 jurnalisti nu am spus ca biblioteca ar fi deschisa doar atelierelor pe “teme care se potrivesc principiilor noastre” – aceasta fiind o inventie pura. Nu respingem vreo tema la biblioteca pentru ca nu s-ar potrivi cu vreun principiu. Criteriile pe care le avem se refera la abordarea diverselor teme, abordare prin care cerem sa nu fie incalcate niste principii de baza ca non-autoritarismul, non-discriminarea, non-opresiunea. Dincolo de aceasta confuzie, intentionata sau nu, lipseste din articol o prezentare clara a misiunii noastre – in afara de vagul “initierea unei posibile schimbari sociale” – sunt omise detalii despre tipul de ateliere/discutii pe care le organizam, lipsesc opinii si reactii ale celor care participa la ateliere.

Autorii articolului mai puncteaza: “Din cand in cand cand cartile alese pe spranceana fac pretextul unor dezbateri pe teme sociale”. De fapt, catalogul Bibliotecii Alternative este unul extrem de variat si cuprinzator: cartile sunt organizate in aproximativ 20 de sectiuni si colectii separate, acoperind tematici si domenii din cele mai diverse – lucru usor de observat pe rafturi, pe blogul nostru, in textul “despre biblioteca”, dar si in catalogul disponibil online. Orice insinuare ironica privind rigurozitatea selectiei, este, prin urmare, nefondata. Referitor la dezbaterile invocate, amintim ca din luna aprilie si pana in prezent acestea, ca si atelierele, au avut loc cu regularitate, saptamanal, chiar de cateva ori pe saptamana si nu din “cand in cand”. Incepand cu evenimentele dedicate crizei actuale a capitalismului si miscarilor muncitoresti din luna aprilie si pana in prezent, obiectul dezbaterilor il constituie, de cele mai multe ori, realitatea sociala, problemele comunitatii si mai putin cartile de pe rafturile bibliotecii. Precizam de asemenea, ca biblioteca gazduieste, printre altele, si intalniri de lucru pe text, mai exact – 2 cercuri de lectura. Unele din cartile alese de participantii insisi ca materiale de lucru si folosite la aceste intalniri ajung, ulterior, si in colectia bibliotecii. Supozitia vaga si grosolana, potrivit careia “cartile alese pe spranceana fac pretextul unor dezbateri” nu este decat produsul imaginatiei autorilor – niciunul din ei prezent la vreo dezbatere sau atelier de pana acum.

Singurul eveniment comentat in oarecare detaliu in articol este proiectia filmului “Afro-punk”, despre care Adrian Schiop (prezent cu aceasta ocazie pentru prima si ultima data pe la biblioteca) nu numai ca nu-si aminteste cum se numea, ci si comenteaza intr-un mod ironic si eronat deopotriva: “film despre o formatie afro-punk, compusa din baieti si fete de culoare”, “obisnuitii smecherasi de cartier” ,”discursul democratic corect” “este facut pe genunchi”, “static”, “plin de platitudini destupate”, “dupa film intelighentia a ramas la discutii”. De fapt, nu a existat nicio sesiune de discutii pe marginea filmului; Adrian Schiop a vorbit dupa film intr-un context informal cu cativa oameni care se aflau la biblioteca. Iar filmul – general apreciat pentru complexitatea sa – are ca subiect principal conditia persoanelor de culoare in mediul predominant ‘alb’ al scenei punk, pe de o parte, si cea a unui punk-ist de culoare in societate, pe de alta. Filmul prezinta mai multe persoane din diferite medii si abordeaza diverse teme precum precum: identitatile asumate vs identitati automate, alienarea fata de mainstream si in interiorul propriilor comunitati, (auto-)exoticizarea, relatii inter-rasiale, rasismul ‘post-rasist’, navigarea spatiilor ostile, aproprierea culturala in muzica si multe altele. Comentariile si concluziile din articol ale lui Adrian Schiop despre film, salturile logice la “smecherasii de cartier”, bazate pe prejudecati despre ce inseamna “afro-american”, sunt cel putin superficiale si tendentioase.

Mai mentionam ca nimeni din cei intervievati de doamna Manuela Golea nu si-a dat acordul pentru folosirea in articol a numelui si prenumelui propriu. Si nu in ultimul rand, trebuie sa punctam ipocrizia deontologica a autoarei Manuela Golea, care si-a uitat rapid angajamentul de a ne aduce la cunostinta versiunea finala a articolului, inainte de a-l publica.

colectivul bibliotecii alternative

Text from: http://biblioteca-alternativa.noblogs.org/post/2010/08/19/perseverenta-unei-iluzii-replica-la-articolul-“biblioteca-anarhistilor”-din-romania-libera/

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s